Lucian Emil ROȘCA: CONTEXTUL MIORITIC ÎN CVARTETUL DE COARDE

DOI: xxxxxxxxx

Cuvinte cheie: Compoziție; cvartete de coarde; folclor; stuctura, analiză;

Rezumat:
Epoca modernă devine părtinitoare la interesul crescând al compozitorilor pentru muzica instrumentală. Orientările spre neoclasicism, impresionism, expresionism, în care influențele folclorice își fac simțită prezența, îmbogățesc diversitatea limbajelor și a genurilor, pe structuri tonale sau tono-modale, însuflețite de combinarea ritmurilor populare. Cel mai important membru fondator al acestei structuri ramificate este cvartetul de coarde, căruia Renașterea i-a oferit oportunitatea de a fi călăuzit pe drumul accesibilității. Sub influența puternică a orientalismului și bizantinismului, teritoriul care avea să devină România Mare, la finalul Primului Război Mondial, va cunoaște treptat, de atunci, influențele occidentale importate prin accesul la educație și oferta diversificată a repertoriului soliștilor consacrați, care au concertat pe scenele din centrele culturale mari precum București, Iași și Timișoara dar nu numai. Prezenta lucrare își propune o schițare a retrospectivei repertoriale ale creațiilor care au așternut pagini de o incontestabilă valoare în istoria muzicii românești, în ceea ce privește cvartetul de coarde.

Referințe:
– Berger, W.N. (1979). Cvartetul de coarde de la Reger la Enescu, București, România: Editura muzicală, 148–176
– Gavoty, B. (1982). Amintirile lui George Enescu, București, România: Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din Republica Socialistă, Ediția a III-a
– Marbe, M. (1961). Cvartetul de coarde nr. 2 de George Enescu. Citation: Muzica, București, România, număr 8, p. 20
– Roșca, L. E. (2008). Aspecte Inovatoare ale Ritmului în Creația Muzicală Românească (1940-1985), București, România: Editura Muzicală, 46-47
– Carmen S., Petru S. (2005). Istoria muzicii românești, București, România: Editura Fundației România de Maine, 34
– Tomescu, V. (1967). Paul Constantinescu, București, România: Editura Muzicală, 341