Maria ENESCU: Valorificarea folclorului muzical romanesc în lucrarea corală „Nevasta care iubește” de Gavriil Musicescu

DOI: 10.63702/csembe.2025.1.8.02

Cuvinte cheie: Gavriil Musicescu; muzica corală românească; secolul al XIX-lea; școala românească de compoziție; Nevasta care iubește;

Rezumat:

Înaintașii muzicii românești au pus un accent deosebit pe reflectarea caracterului național în lucrările lor, fiind profund influențați de bogăția și diversitatea creației populare. Compozitorii din acea perioadă au căutat să integreze elemente ale folclorului în muzica lor, contribuind astfel la consolidarea unei identități muzicale distincte, autentice și reprezentative pentru cultura română. În acest context, Gavriil Musicescu s-a distins prin viziunea sa artistică unică, reușind să îmbine tradițiile muzicale românești cu formele moderne de compoziție. Datorită personalității sale remarcabile și a abordării inovative, Musicescu și-a asigurat un loc de frunte în muzica corală românească, devenind un model de urmat pentru mulți dirijori și compozitori români. Contribuțiile sale la dezvoltarea muzicii corale românești, în special prin promovarea și valorificarea folclorului, au fost esențiale pentru evoluția acestei ramuri muzicale.

Referințe:

1. Breazul, G. (1966). Pagini din istoria muzicii românești, București, România: Editura muzicală.
2. Stoicescu, Ș. (1934). Lui Gavriil Musicescu – Omagiu, Iași, România.
3. Brâncuși, P. (1969). Istoria muzicii românești, București, România: Editura muzicală.
4. Breazul, G. (1962). Gavriil Musicescu – schiță monografică, București, România: Editura muzicală.
5. Musicescu, G. (1958). Opere alese, București, România: Editura muzicală.
6. Musicescu, G. (1889). 12 Melodii Naționale culese, armonizate și aranjate pentru cor mixt și piano, Leipzig, Germania.
7. Roșca, L. E (2024). Contextul mioritic în cvartetul de coarde, în CERCETĂRI ȘI STUDII. Etno-Muzicologie, Bizantinologie și Etnologie, Vol. 5, Nr. 7 / 2024, p. 45. Timișoara, România: Editura Eurostampa.